top of page

Lege pentru Întărirea Protecției Sociale a Persoanelor Vârstnice prin Servicii Familiale


Imbunatatirile pe scurt:

  1. Introducerea unui nou tip de serviciu comunitar de asistență socială pentru persoanele vârstnice, care se desfășoară la domiciliul unei persoane fizice sau familii. Acest serviciu este descris ca fiind de tip familial și este destinat să răspundă mai bine nevoilor beneficiarilor.

  2. Definirea criteriilor pentru persoanele sau familiile care pot furniza acest tip de serviciu. Acestea includ vârsta minimă de 18 ani, capacitatea deplină de exercițiu, domiciliul în România, garanții morale și condiții materiale adecvate pentru îngrijirea beneficiarului.

  3. Stabilirea unui număr maxim de trei persoane vârstnice care pot fi găzduite de o persoană fizică sau o familie, în funcție de nevoile similare ale beneficiarilor.

  4. Modificarea finanțării cheltuielilor unităților de îngrijire la domiciliu, ale centrelor de zi de asistență și recuperare, și ale căminelor, pentru a include cheltuielile generate de serviciile de tip familial.


Propunerea legislativa


EXPUNERE DE MOTIVE


Secțiunea 1:

Titlul proiectului de act normativ


LEGE pentru modificarea și completarea Legii nr. 17 din 06 martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice



Secțiunea a 2-a:


Motivul emiterii actului normativ



1. Descrierea situației actuale


Asistența socială văzută drept componentă a sistemului de protecție socială reprezintă ansamblul de instituții și măsuri prin care statul, autoritățile publice ale administrației locale și societatea civilă asigură prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situații care pot genera marginalizarea sau excluderea socială a unor persoane și are ca obiectiv principal protejarea persoanelor ce nu au posibilitatea să își asigure nevoile sociale, să își dezvolte propriile capacități și competențe pentru integrare socială și acționează prin măsuri care includ prestații financiare sau în natură și servicii.1



Serviciile sociale au fost dezvoltate, în special, pentru a răspunde situațiilor de criză, privind către asigurarea asistenței instituționalizate pentru copii, persoane cu handicap și persoane vârstnice. Această modalitate a condus la accentuarea izolării persoanelor, nu la socializarea acestora.


Prin următoarele reglementări în materie, au fost învederate alte forme alternative de asistare a celor care se încadrau în categoria beneficiarilor, spre exemplu – plasamentul sau încredințarea minorilor unui asistent maternal profesionist, îngrijirea la domiciliu pentru vârstnici sau asistentul personal în cazul persoanelor cu handicap. Astfel, serviciile sociale alternative, serviciile de îngrijire la domiciliu s-au dezvoltat sporadic cu o distribuție inechitabilă, fiind inițiate și puse în practică îndeosebi de organizații neguvernamentale.


Principalele tipuri de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice acordate atât de furnizorii de servicii sociale publici, cât și de cei privați (asociații, fundații, cultele recunoscute de lege) sunt următoarele:


1. Îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu;

2. Îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice;

3. Îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și locuințe sociale, precum și altele asemenea.


Conform informațiilor puse la dispoziție de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale2, servicii de îngrijire la domiciliu licențiate sunt puse la dispoziție de către 333 de unități, dintre care publice (32%) și private (68%), iar cămine licențiate pentru persoane vârstnice regăsim în total 757 dintre care publice (16%) și private (84%).


Pe plan social, menționăm de asemenea faptul că persoanele vârstnice se confruntă cu provocări unice pentru perioada de viață. Astfel, problemele specifice cu care se confruntă vârsta a treia constau în cheltuieli diferențiate față de restul populației prin: costul ridicat al medicam


entelor, dificultăți în a-și achita cotele de întreținere a locuinței și lipsa suportului familiei prin denuclearizare. De aceea, se justifică necesitatea construirii unui sistem de protecție socială și suport pentru persoanele vârstnice care să asigure conservarea capacităților fizice și psihice, să confere vârstnicilor demnitate și confort pe măsura valorizării contribuției pe care au avut-o pentru societate în perioada lor activă.

Comparativ cu alte servicii sociale pe care autoritățile publice le oferă persoanelor vârstnice, considerăm că cel de tip familial ar putea răspunde mai bine necesităților beneficiarilor. În stabilirea nevoilor acestora, pornim de la piramida nevoilor umane concepută de Abraham Maslow. Acest model al nevoilor a fost bazat pe ideea ca nevoile asigură motivația comportamentului individual. Nevoile umane sunt astfel ierarhizate dinspre cele fundamentale, de bază, spre cele superioare, astfel: în vârful piramidei regăsim nevoia de autorealizare, urmată de nevoia de stimă, nevoia de dragoste, securitate, încheind astfel cu baza piramidei unde își găsesc locul nevoile fiziologice sau de supraviețuire. Astfel, deși nevoilor de bază actuala reglementare le răspunde adecvat prin serviciile pe care statul le furnizează, în privința izolării sociale, conform unui studiu realizat de una dintre asociațiile din domeniu3 pe un eșantion de 3 comunități din Regiunea Sud-Munteniei, cel puțin 1500 de vârstnici din cele trei comunități trăiesc singuri, în case izolate, cu acces minim la utilități, fără sprijin fizic și emoțional din partea familiei, fără să fie conștienți de riscurile la care se supun prin lipsa unei diete adecvate patologiilor de care suferă, uneori fără resurse financiare suficiente pentru un trai decent. Problemele de sănătate reprezintă iun obstacol pentru participarea persoanelor vârstnice la viața socială a comunității, iar retragerea acestora din viața socială determină un sentiment de marginalizare, izolare, inutilitate și depresie care agravează starea sănătății acestora. totodată, izolarea socială contribuie la marginalizare și declanșarea bolilor psihice, iar pe termen lung, lipsa de adresare a problemelor cu care se confruntă persoanele vârstnice duce la scăderea calității vieții acestora și la scăderea speranței de viață.


Ținând cont de cele expuse mai sus, dar și de necesitatea diversificării formelor de asistență prin dezvoltarea serviciilor sociale pentru categoria persoanelor vârstnice la un standard care să asigure răspunsul adecvat nevoilor acestora, prezentul stabilește o nouă formă de serviciu comunitar de tip familial adresat beneficiarilor Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.


2. Schimbări preconizate


Serviciile de tip familial vor contribui în mod direct la creșterea speranței de viață pentru beneficiarii persoane vârstnice. De asemenea, se încetinește ritmul de degradare psiho-somatică a persoanei prin interacțiunea cu persoana gazdă a acestora și prin reintegrarea în viața de familie.

În plus, prin introducerea unui nou tip de serviciu comunitar de acest fel, gradul de instituționalizare a vârstnicilor va scădea considerabil datorită oferirii serviciilor socio-medicale la domiciliul persoanei fizice sau familiei gazdă și de asemenea se obține un grad mai ridicat de independență a persoanelor vârstnice.

Conform unei publicații românești4, calitatea vieții persoanelor vârstnice poate fi afectată de o multitudine de factori, dar bunăstarea emoțională, starea de bine au efecte pozitive asupra vârstnicilor, în special pentru cei instituționalizați. Astfel, satisfacția cu privire la propria viață, fericirea, stima de sine ridicată, o sănătate bună influențează calitatea percepută a vieții persoanelor vârstnice dependente.

3. Alte informaţii


Nu este cazul.

Secţiunea a 3-a:

Impactul socio-economic al proiectului de act normativ



Intervențiile propuse vor avea implicații asupra persoanelor fizice și familiilor care doresc să participe la furnizarea acestui nou tip de serviciu comunitar, prin faptul că aceștia vor putea încheia contracte specifice cu autoritățile publice în vederea furnizării acestui serviciu social cetățenilor care se încadrează în tipologia beneficiarului, iar în schimbul acestora vor primi o remunerație adecvată.


Menționăm și faptul că prezentul proiect vizează și îngrijitoarele de naționalitate română din Diaspora care prin instituirea acestui tip de serviciu social pot fi sprijinite să se întoarcă și să se califice în România pentru a își exercita profesia.






În numele inițiatorilor:


Cristina-Camelia Rizea – deputat neafiliat



PARLAMENTUL ROMÂNIEI


CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL


L E G E

pentru modificarea și completarea Legii nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice





Parlamentul României adoptă prezenta lege.


Articol unic - Legea nr. 17 din 06 martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 06 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:



1. La articolul 7 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, lit. b1), cu următorul cuprins:


b1) la domiciliul unei persoane fizice sau familii;


2. După articolul 81 se introduce un nou articol, art. 82, cu următorul cuprins:


Art.82

(1) Serviciile comunitare pentru persoanele vârstnice la domiciliul unei persoane fizice sau familii reprezintă acele servicii de tip familial prin care se asigură îngrijirea beneficiarului conform nevoilor evaluate prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene.


(2) Pot primi spre găzduire familiile sau persoanele care au vârsta de m


inimum 18 ani, au capacitate deplină de exerciţiu, domiciliul în România, prezintă garanţii morale şi condiţii materiale necesare îngrijirii beneficiarului și care se încadrează în definițiile art. 6 lit. s) și ș) din Legea 292/2011 asistenței sociale.


(3) Activitatea persoanei care furnizează serviciul de tip familial, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract încheiat cu autoritatea administrației publice locale sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice:


a)activitatea de îngrijire a persoanelor vârstnice aflate în gazdă se desfăşoară la domiciliu;


b)programul de lucru este impus de nevoile beneficiarilor;


c)planificarea timpului liber se face în funcţie de programul beneficiarilor aflaţi în gazdă;


d)în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, este autorizată de autoritatea responsabilă.


(4) Accesul la serviciile de tip familial se face cu prioritate pentru persoanele vârstnice care se găsesc în situațiile de vulnerabilitate prevăzute la art. 94 alin. (1) lit. d) din Legea 292/2011 asistenței sociale, ținând cont și de criteriile de prioritate

(5) Persoanele fizice sau familiile care vor furniza serviciile de tip familial vor putea primi în gazdă maximum trei persoane vârstnice dacă acestea prezintă nevoi similare în funcție de afecțiunile de care suferă.


3. La articolul 21 alineatul (2), litera a1) se modifică și va avea următorul cuprins:


a1) finanțarea cheltuielilor unităților de îngrijire la domiciliu, ale centrelor de zi de asistență și recuperare, generate de serviciile de tip familial și ale căminelor din subordine/administrare;


Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituția României, republicată.


60 afișări0 comentarii

Comments


bottom of page