Obiectivele proiectului:
Fluidizarea traficului auto în municipiul Constanța și zona Metropolitana;
Creșterea mobilității forței de muncă, în special, în zona metropolitană Constanța;
Facilitarea mobilității turiștilor, în zona de litoral, între punctele de atracție turistică;
Decongestionarea transportului rutier, turistic și de mărfuri, în partea de nord a stațiunilor de pe litoral;
Asigurarea unei alternative de transport ecologic și rapid;
Dezvoltarea socio-economică a regiunii.
Asigurarea legăturii feroviare între Municipiul Constanța – Aeroportul M. Kogălniceanu – Baza NATO
Scurt istoric
Transportul feroviar în Dobrogea are o vechime de 161 de ani, istoria sa începând în 1860, pe 4 octombrie, când este inaugurată prima linie de cale ferată. Aceasta lega Constanța de Cernavodă, iar permisiunea pentru construirea sa fusese obținută de la guvernul turc și sultanul otoman Abdul Medjid (1839-1861), cu trei ani mai devreme, în 1 septembrie 1857, de inginerul John Trevor Barklay, în calitate de reprezentant al unui grup londonez format din Thomas Wilson, Cunard, Price, Paquet, Lewis şi Newall.
Pe 10 decembrie 1882, linia ferată Cernavoda – Constanta alături de materialul rulant (8 locomotive, 30 de vagoane de călători și 100 vagoane de marfă) este cumpărată de la compania engleză DBSR și intră în posesia Căilor Ferate Române. Pe 9 octombrie 1890, se pune piatra de temelie pentru șantierul Fetești-Cernavodă, primul proiect de traversare feroviară a Dunării de pe teritoriul țării. Din 27 noiembrie 1895, când este inaugurată Fetești-Cernavodă-Saligny, trenurile circulă neîntrerupt de la Constanța la București și invers. Anghel Saligny finalizase cele două poduri, unul peste Dunare cu o lungime de 1661,90 m și unul peste brațul Borcea cu o lungime de 970,00m.
Noi legături pe calea ferată se construiesc pe teritoriul dobrogean în 1902(Tunelul Palas, fost Carol I), 1912(Medgidia-Cogealac), 1915(Istria și Medgidia-Dobrich), 1927(Constanța-Eforie Sud). În 1938, drumurile de fier ajung la Mangalia și Tulcea. Tot în același an este reconstruită și linia Constanta – Mamaia (pana la Hotel Rex), existentă din 1906, traseul acesteia întinzându-se de-a lungul Bulevardului Mamaia și din zona Perla continua pe langă bulevardul de promenadă în lungul plajei.
În 1949, încep lucrările pentru calea ferata Dorobanțu-Năvodari-Ovidiu. Câțiva ani mai târziu, trenurile care aduceau, anual, peste 100.000 de elevii din toată țara la Tabăra de Copii din Năvodari, devin o imagine obișnuită a zonei.
Context socio-economic:
Polul de creștere Constanța are o populaţie de cca. 500 000 de locuitori, fiind alcătuită din municipiul reședință de județ, Constanţa, cu o populație de 319.678 de locuitori, şi 5 oraşe: oraşul Năvodari, cu o populație de 41.230 locuitori, orașul Eforie, cu o populație de 11.036 locuitori, orașul Ovidiu, cu populația de 15.478 locuitori, orașul Murfatlar, cu populația de 11.662 locuitori și orașul Techirghiol, cu populația de 8.008 locuitori. Polul de creștere are în componență şi 10 comune: Mihail Kogălniceanu, Cumpăna, Valu lui Traian, Lumina, Tuzla, Agigea, Corbu, 23 August, Costineşti şi Poarta Albă.
Datele privind populația zonei metropolitane Constanța sunt cele furnizate de Recensamatului General al Populației din 2011. Luând în calcul tendința generală de creștere a populației din zonele urbane și preurbane, din 2011 și până în 2021, populația zonei metropolitane Constanța a crescut semnificativ. De exemplu, pentru orașul Năvodari, se estimează, la ora actuală o populație de aproximativ 45.000 de mii de locuitori
Adaugăm acestor cifre, cei aproximativ 1,3 milioane de turiști, anual, dintre care aproximativ 2/3 au ca destinație stațiunile Mamaia, Mamaia Nord, Corbu și Vadu.
Doar în orașul Năvodari, sunt anul acesta în diverse stadii de construcție, cca. 17.000 de unități individuale.
Conform Strategiei Integrate de Dezvoltare Urbană a Polului Național de Creștere – Zona Metropolitană Constanța, în portofoliul de proiecte prioritare sunt menționate:
Poziția 304 – Înființarea unei linii de transport în comun pe cale ferată pe ruta: Midia – Năvodari – Lumina -Ovidiu – Constanța;
Poziția 787 – Dublarea liniei de cale ferată Agigea Ecluza – Constanța Ferry- Boat și sistematizarea punctului de racord Agigea Ecluză, proiect care va consta în lucrări de construcție a 3,5 km linii CF;
Poziția 788 – Dezvoltarea capacității feroviare în portul Constanța Sud Agigea – Dispozitiv feroviar pe Mol II CSCT, proiect care va consta în lucrări de construcție a 2,33 km lungime de linii CF (linie racord + 3 linii noi);
Poziția 801 – Lucrări pentru schimbarea destinației portului vechi – proiect ce va include eliminarea a 15 km linii cale ferată pe lângă alte modificări;
Poziția 807 – Dezvoltarea capacității căii ferate în zona fluvio-maritimă – Danele 86-103 – Etapa II;
Poziția 808 – Racord cale ferată la insulă, constând în construirea unui pod de cale ferată în paralel cu cel rutier;
Poziția 815 – Electrificarea și reabilitarea căii ferate pe ruta Constanța – Mangalia
Starea actuală a infrastructurii feroviare pe ruta Constanța-Năvodari-Cap Midia:
Funcțională, dar nemodernizată!
Utilizată de trenurile de marfă;
Neelectrificată;
Pe unele porțiuni transportul se realizează pe o singură linie;
Ramificația de aproximativ 10km pentru legătura cu aeroportul M. Kogălniceanu nu este realizată;.
Infrastructura stațiilor necesită modernizare;
Traseu tren metropolitan Constanța:
Beneficii:
Transport ecologic și rapid în nordul litoralului;
Creșterea mobilității forței de muncă în zona metropolitană Constanța;
Facilitarea mobilității turiștilor între stațiunile din sudul și nordul litoralului , între punctele de atracție turistică;
Decongestionarea aglomerațiilor rutiere în partea de nord a stațiunilor de pe litoral;
Creșterea gradului de utilizare a transportului public, în detrimentul folosirii autoturismului propriu;
Dezvoltarea economică a regiunii,
Asigurarea legăturii feroviare între Municipiul Constanța – Aeroportul M. Kogălniceanu – Baza NATO;
Asigurarea legăturii facile a transportului public feroviar de călători de la Mangalia la Corbu;
Scăderea numărului de accidente rutiere datorate reducerii traficului rutier.